Ziua deschiderii

Aztecii o numeau "xocolatl" (apă amăruie) şi o asociau cu Xochiquetzal, zeiţa fertilităţii. Incaşii o numeau "cacohuaquatl" (cadoul grădinarului paradisului către primii oameni) şi o asociau cu zeul Quetzalcoatl. Mayaşii o numeau "chocolhaa" (apă amăruie). Spaniolii au preluat-o de la azteci şi au numit-o "chocolate".



Conchistadorii spanioli au fost serviţi de azteci cu o băutură făcută din apă şi seminţe de cacao. Au considerat-o prea amară şi i-au adăugat trestie de zahăr, vanilie şi scorţişoară. Timp de un secol, aristocraţii spanioli au fost singurii care se bucurau de această băutură, ei preferând să nu dezvăluie Europei secretul preparării ei. Dar călugării spanioli au făcut cunoscută reţeta în Franţa şi Marea Britanie, unde băutura a fost foarte apreciată. De acolo, reţeta a fost preluată pe tot continentul. În 1847, o companie engleză a creat un proces tehnologic de solidifiere a ciocolatei, iar doi ani mai târziu, suedezul Daniel Peter s-a gândit să adauge un ingredient nou: laptele.
Astăzi, ciocolata este produsă în toate colţurile lumii. Milioane de oameni se bucură de gustul ei. Amăruie, cu lapte, cu alune, cu stafide, cu iaurt, cu mentă... Producătorii de ciocolată descoperă mereu noi ingrediente, pentru a îmbunătăţi reţeta originală şi a diversifica sortimentele.

De ce o ciocolaterie? Pentru că era timpul să se înfiinţeze una. Dacă vreţi să aflaţi informaţii dulci-amărui despre ciocolată, acesta este blogul care merită vizitat în fiecare zi!